Toamna e anotpimpul nuantelor,a bucuriei dar tot odata si a melancoliei. De multe ori aseman toamna cu viata aceasta trecatoare,in care frunzele cazute sau cele care sunt gata,gata sa cada...sunt clipele,momentele frumoase sau mai putin placute,care cad pe pamatul rece si devin o parte din trecut. Acele zile ploioase din viata noastra cand simtim stropi de ploaie atat de intens aspura noastra...si care fac ca aparitaia soarelui si a razelor lui sa para ca o bincuvantare si tot odata o promisiune pentru o lume mai buna.
Profunzimea razelor de soare ma invaluie si ma duce intr-o stare de fericire eterna...divina. Simt caldura lor,zambesc si merg mai departe.
Toamna imi aduce aminte cat de trecator e totul.Imi reaminteste ca persoanele pe care le iubesc nu vor fi mereu langa mine sau poate nu voi fi eu langa ele...ca gresesc zi de zi prin faptul ca nu le arat dragostea pe care le-o port...si nu le multumesc indeajuns pentru ceea ce fac si ceea ce inseamna in viata mea.
Toamna imi mai reaminteste ce Dumnezeu minunat am. Acel artist suprem care face acest "anotimp" atat de special,acel Creator care se ingrijeste de natura dar si de viata mea nesemnificativa dar asa valoroasa in ochi Lui de Tata. Ce Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu