A iubi...ce cuvinte apasatoare,dar in aceelasi timp pline de elibeare. Sa iubesti,ce sentiment normal,dar atat de ciudat si misterios.
O taina ascunsa in inimile noastre, fotografia in care vrem si noi sa aparem, cana cu ceai pe care vrem sa o impartim,cartea citita care vrem sa o impartasim , inima calda dupa care insetam si ravnim, imbratisarea tamaduitoare pe care o primim cand ne asteptam mai putin, cuvintele incurajatoare care mangaie sufletul, privirea coplesitoare in care adevarul pur iese la iveala, ultimul covrig impartit, ultima bucata ramasa de ciocolata, zambetul bland...ca o poarta spre nemurire, nesemnificativul cadou daruit, vorba blanda spusa din suflet...inima dariuta fara a astepta ceva in schimb.
Cum pot defini iubirea?! setimentul suprem...care imi incojoara inima precum unui carusel, ca un plasure colorat peste rana mea...iar aceasta nu mai doare,durerea e absobita de admiratia pentru coloratul plasture...stiu doar ca nu vrea sa dau acest" plasture" jos, stiu ca dedesubtul acestuia rana se vindeca, asta e tot ce conteaza.
Cum pot defini iubirea?! setimentul suprem...care imi incojoara inima precum unui carusel, ca un plasure colorat peste rana mea...iar aceasta nu mai doare,durerea e absobita de admiratia pentru coloratul plasture...stiu doar ca nu vrea sa dau acest" plasture" jos, stiu ca dedesubtul acestuia rana se vindeca, asta e tot ce conteaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu