Colectionez

Vad cu ochii mei viata ce o traiesc, alerg printre straini pe care ii iubesc, colectionand...Am nevoie de o ancora care sa ma tina la linia de plutire, am nevoie de briza rece a amintirilor si strigatul infundat al clipelor afundate in dragoste si suferinta.
Colectionez in suflet si pastrez amintiri, le absorb in mine plina de pasiune...pierduta si cu mintea mereu  in alta parte,visatoare si cu lacrimi care ard.
 Zbier inabusita de betutudine si durere.
 Strang in mine tot felul de amintiri..eu culeg si inspir in fiinta mea dragostea ta, sunetul tramvaielor din diminetile pustii,senzatia de teama care vine odata cu plecarea lui, acea specifica raza de soare care e trimisa sa imi magaie fata, linistea, pastrez in sufletul meu amintirea stragerii maini mele in mana care vrea sa ma aline, gustul acelor covrigi impartiti..luati cu utimi marunti, durerea fericita data de atata ras si lacrimile care au urmat, cum fug dupa tramvai sa o mai salut inca o data, cum vantul imi ravaseste parul ,cum obisnuia el sa ma faca sa levitez, sunetul rasului inocent de copila al mamei mele si sarutarile ei, mirosul prajiurilor,genunchi care erau odata loviti si cazatura incasata,urmele buzelor mele pe cicatricile lui,ciresele puse dupa ureche si cele furate din gradinile vecinilor,plansul arzator al bunicilor mei,privirea care imi strapunge sufletul si ma pierd, sunetul vocilor lor a celor ce imi simt sufletul si il alina, imbratisarea, suferinta,magia din sufletul lor,sarutul care inca il mai port pe buze, zambetul acelui strain, soapta strainior, soapta steleor din diminetile tarzii, soapta lui care conta.
Nu e totul strain,nu e totul rece cum pare, desi eu sunt aproape inghetata.
Acea amintire ma poarta spre necunoscut, cand plang si nu esti langa mine,imi aduc aminte cum radeam si apoi alergam, cum dansam pe strada, imi aduc aminte de ea si mainile ei mici.
Imi aduc aminte de el...cum cantam pe strada,cum nimeni nu mai conta,cum fugeam de si totusi spre el nestiind daca am sa pot sa opresc vreodata iubirea ce i-o impartaseam.
 Pierduta, colectionez manifestarile iubiri,necunoscutului, fericirii, beatitudini,abstractului ce se alfa in mine si in jurul meu. Toate alearga prin capul meu ca niste animale salbatice dar care totusi sunt inofensive.

"Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii - sau nu-ţi aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei."

Mircea Eliade în Nuntă în cer