"Rezerva"

E timpul...e timpul sa privesc cu ochi lag deschisi catre mine,catre ceea ce cred eu ca sunt...acele stari de beatitudine in care sinele meu ravneste si racneste, dorind sa puna totala stapanire peste nefericirea mea, trasnsformand-o in euforie.
Ma-au coplesit acele momente cand...in cautarea nebuna dupa fericire ai gasit-o in final intru-un lucru banal, iar in acel moment te opresti,opresti timpul si constientizezi fericirea, vrand sa imortalizezi pentru vecie acel moment.
 Imi inchid ochi acum si imi aduc aminte de acele clipe...cu atata dor si sovaiala. Aceste momente unice m-au inundat profund in ulimul timp...astfel alcatuind rezerva mea de fericire, alimetanu-mi sinele insetat dupa extazul fericirii.
Un lucru e sigur, emotii, sentimente, trairi, dezamagiri...ma completeaza mereu, sinele meu defect, plin de goluri care incerc sa le umplu cu lucuri superificiale, inca supravistuieste hraninduse cu acea rezerva de fericire. Iar latura mea sensibia si fragila adesea neputand asimila atatea sentimente deodata, se prabuseste, se arunca, incet fara ca eu sa simt schimbarea, dar apoi ma trezesc in fundul propastiei cu o durere ingrozitoare, cu lacrimi in ochii surprinsi si nelamuriti. Cu toata fiinta mea imi doresc sa evit cu orice pret aceste prabusiri...dar analizandu-ma, realizez ca "eu" sunt o adunatura e personalitati si sentimente diferite, care se lupta pentru detinerea controlului absolut...