"Pierduta"

E necesar sa pierzi ceva pentru a realiza cat de importat e? Adesea e. Adesea lucurile care au o greutate,un suflu de viata important,se prefac intr-o pelicula subtire care nici nu o mai vedem,nici nu o mai simtim,o ignoram. Sa pierzi,sa abandonezi,sa lasi in urma..Daca te-ai pierde? Daca ai pierde esenta,ce ai mai valoros in tine? Ramai in urma,alergi dupa tren cu diperare, cauti in tine..Simti goliciunea si... nimic nu e destul de intens incat sa te patrunda..pentru ca tu..esti pierdut,esenta ta nu mai e. Cum as putea sa ma gasesc? Aerul care il inspir in plamani e rece,e plin de viata si ma imbata cu euforie..dar nu ii simt intensitatea,apasarea, toate dispar..senzatia,zambetul,dorul,durerea.
 Cum sa traiesc nepasatoare,zbatandu-ma cu ochi inchisi..cum sa traiesc daca nu simt?! M-am  pierdut..si constientizez cat de importanta era dragostea,durerea,magaierea,lacrima care imi sculpteaza trasaturile,zabetul care ramane pe buze la infinit,golul in stomac si emotia,satisfactia si deznadejdea. Constinentizez ca m-am pierdut..m-am pierdut in mine. M-am refugiat intr-o camera asunsa,tainuita . Fara sa realizez ca aceasta se afla in interiorul meu, fara sa realizez ca nu eram defapt pieruta.. Eram ,am fost si voi fii mereu acolo..simteam ca m-am pierdut dar totodata ma descopeream,ma gaseam...diferita si asa neschimbata..atat de schimbatata incat parca totul a ramas la fel. Pierzi unele lucruri si abea cand le simti lipsa realizezi profunzimea lor..devenim imuni la lucurile care ne sunt asa importante,de care suntem dependeti si insetati. Devenim nepasatori si indifereti,parca trasnapreti si goi..cand suntem defapt plini de iubire,iubire de viata,iertatre si acceptare,bucurie,viata,timp,lumina..de briza care aduce un miros al amintirilor,suntem plini de "noi" si nu in sensul brutal,ci plini de "noi",plini de amintiri..dar nu cine suntem noi bazat pe povestea din spatele nostru,sau ce am facut,ce am realizat..Cine suntem-cum visam,cum plangem si cum zambim,cum intidem mainile  de copil spre cer si aratam stelele,cum imbratisam, cum sinceritatea nu se poate ascunde de pe fetele noastre,cum  frica si deznadejdea noastra nu se poat controla desi credem cu tot dinadinsul ca suntem in control,cum privesti spre ceea ce iubesti si ochii ti se lumineaza... Suntem plini de "noi"..si totusi uneori ne simtim atat  goi si ne pierdem. Dar adevarul e ca nimeni nu poate rapi acest dar, darul de a fii "tu", putem doar sa devenim imuni,sa uitam cine suntem,cum sa traim...ce ar trebui sa iubim si ce ar trebui sa apreciem.